LIBERALISM

Una din cele mai longevive politici din lume care are baze solide si in Romania, doctrina liberala a pornit la drum in tara noastra inca din 1822, cand Ionica Tautu, un boier din Moldova, a propus un proiect al constitutiei ce includea principii de natura liberala si republicana. Timp de 53 de ani au avut loc miscari si au fost propuse proiecte ce se apropiau de ideologiile liberaliste din multe state ale lumii. In 1875 insa s-a format primul partid politic liberal, Partidul National Liberal condus de Ion Bratianu.

Dupa aceasta data au inceput asimilarile si reconstructiile partidelor politice din Romania care au adus tara noastra pana in prezent. Doctrina liberala s-a dezvoltat in conditiile unei lupte de emancipare nationala si sociala pornind din secolul 19, originile sale fiind adanc intiparite in liberalismul european. Curentul liberal este adus in prim plan in 1848, an in care Revolutia a dus la individualizarea si consolidarea noilor programe socal-politice, nationale si economice. Liberalii erau burghezi in formare ce isi aparau drepturile si intelectuali. Abia dupa instaurarea printului de origine straina pe tronul romanesc si odata cu adoptarea Constitutiei din 1866, liberalii de la guvernare au reusit sa isi puna in practica ideile si sa porneasca modernizarea si tehnologizarea statului roman.

Doctrina liberala a luat nastere ca o alternativa la vechile gandiri feudale si actiuni sociale si politice de pana atunci. Acestea se bazau in totalitate pe puterea domnitorului care era absoluta si irevocabila si care favoriza categoriile privilegiate si conservatorismul. Liberalismul se bazeaza pe un nou set de pricipii care au rezistat si pana astazi si care in unele tari produc efecte benefice si dezvoltari metodice pe toate planurile. Liberalistii au emis un intreg plan de principii de ordin politic, economic, social si national care dorea transformarea tarii intr-una eficienta si corecta, in care niciun om nu este mai presus de altul, toti dorind acelasi lucru: evolutia tarii.

In ceea ce priveste planul national, doctrina liberala a propus respectarea tarii ca fiind una de sine statatoare si consolidarea acestei pozitii. Autonomia tarii trebuia sa fie mai presus decat dominatiile straine pentru ca Romania sa creasca asa cum ar trebui. Atat liberalii cat si conservatorii au lucrat impreuna pentru a duce la indeplinire un tel comun: unirea Principatelor si obtinerea autonomiei prin aducerea la conducerea tarii a unui print strain care ar putea consolida un stat roman modern national. Odata cu proclamarea regatului si stabilirea irevocabila a Romaniei in 1918, aceste masuri ce vizau statutul national al tarii au fost indeplinite.

In ceea ce priveste economia, doctrina liberala prevedea dezvoltarea pe toate planurile. In primul rand, era necesara o libertate economica realizabila printr-o economie de piata care incuraja aparitia afacerilor private. Statul trebuia sa intervina in economie si in dezvoltarea proiectelor de natura economica, industriala si comerciala pentru ca tara sa ajunga in tandem cu celelalte tari europene fata de care era deja lasata in urma. Incurajarea productiei romanesti era realizata prin protectia marfurilor romanesti in sensul ca tarifele vamale erau crescute, iar statul incuraja comerciantii, industriasii si meseriasii prin scutirea de taxe si impozite. Cresterea economica a fost posibila si prin extinderea retelei de drumuri nationale si cai ferate. Investitiile straine erau acceptate in tara sub forma unor colaborari intre statul roman cu strainii dornici de a investi si produce in tara noastra. Principiul de baza al doctrinei a fost chiar „prin noi insine”, idee menita sa impulsioneze cetatenii romani la munca si progres.

Din punct de vedere social, doctrina liberala prevedea ca statul sa fie condus printr-un regim constitutional-parlamentar care prevedea ca legile sa fie puterea suprema. De asemenea, s-a sustinut separarea puterilor executive, judecatoresti si legislative in stat pentru a crea transparenta publica. Toleranta si pluralismul politic asigurau respectarea drepturilor cetatenesti si independenta democrata a omului iar statul trebuia sa stea cat mai departe de viata societatii, acesta ramanand un arbitru. Liberalii au sustinut constructivismul, evolutia continua a statului pe toate planurile si mentinerea unui echilibru de ordin social prin opunerea miscarilor violente specifice socialistilor si social-democratilor.

Partidul National Liberal din prezent pastreaza aceste ideologii in conditiile in care si-a calcat pe suflet si a incheiat un acord chiar cu cei carora li se opuneau la inceputuri. Partidul condus in prezent de omul politic Crin Antonescu isi calca pe propria doctrina liberala pentru a inlatura, spun oficialii sai, raul ce s-a aciuat in pozitiile de frunte ale Romaniei. Daca uniunea dintre PNL si PSD va da roade, asta nu poate fi aflata decat dupa incheierea viitoarelor alegeri care incetul cu incetul se apropie de noi. Cert este ca, in prezentul politic al Romaniei, principiile constituente ale partidelor politice vechi de sute de ani mai ca sunt calcate in picioare pentru ca politicienii sa ajunga sa „roada osul” conducerii statului, acestia uitand de ideologiile care ar trebui sa ii conduca spre mai bine.